Solurile

În conditiile unei uniformitatii litologice, prin predominarea pe de o parte a grupei de sisturi cristaline asociate cu roci eruptive si cu roci sedimentare vechi (gresii, conglomerate), iar pe de alta parte marnocalcare si calcare învelisul de sol este relativ uniform si sufera modificari altitudinale în general regulate. Principalele grupe de soluri întâlnite în cuprinsul Parcului National Domogled-Valea Cernei se pot clasifica astfel:

1.Soluri brune podzolite (local soluri argiloiluviale podzolice), soluri brune si brune acide (BP, B);

2.Soluri brune podzolite si brune acide (BP, Bo);

3.Soluri brune si soluri brune podzolite (BM, BP);

4.Soluri brune acide (Bo);

5.Soluri brune acide si soluri brune podzolice feriiluviale (Bo, Bfe);

6.Soluri brune acide, subalpine, podzoluri humico-feriiluviale si soluri brune podzolice feriiluviale (AB);

7.Podzoluri humico-feriluviale si soluri podzolice brune feriiluviale(P);

8.Rendzine (negre si brune), soluri brune si roca la zi;

9.Soluri aluviale si aluviunile.

Descrieri

1. Soluri brune podzolite (local soluri argiloiluviale, podzolice), soluri brune si brune acide (BP, B) ocupa o fâsie relativ îngusta pe malul drept al Cernei, la vest, nord-vest de Baile Herculane unde urca pâna la 900 m. Ele au substrat rocile metamorfice, constituite din micasisturi, paragnaise si migmatite metatectice, prin alaturarea carora s-au format depozite aluviale si deluviale fine si de mare grosime cu o cantitate mare de lut si argila care favorizeaza desfasurarea proceselor argiloiluviale.
2. Solurile brune podzolite si soluri brune acide (BP, Bo) apar ca asociatii între 900 si 1400 m ocupând o suprafata mica si discontinua, pe versantii cu expozitie estica ai culmii Arjana si vaii Prisacinei.
3. Solurile brune si solurile podzolite (argiloiulviale BM, BP) ocupa o suprafata redusa ca o fâsie îngusta pe cumpana de ape dintre Belareca si Cerna, si anume Culmea Mohornicului si Culmea Mare (928 m), aparitia lor fiind legata de suprafetele relativ netede si slab înclinate cât si de substratul de roci metamorfice (micasisturi si paragnaise) si sedimenatre (conglomerate, gresii, sisturi argiloase).
4. Solurile brune acide (Bo) sunt cele mai raspândite dintre tipuri de sol întâlnindu-se începând de la altitudinea de 150 m pâna la 1450 m. Intercalarile masive a calcarelor fac ca arealul lor sa fie discontinuu, dar cea mai mare suprafata se afla în amonte de confluenta Cernei cu Topenia, unde ocupa ambii versanti pâna aproape de Obârsia Cernisoarei. Suprafete mai restrânse se întâlnesc în extremitatea sud-estica a bazinului Cernei si la nord de Baile Herculane. Arealul lor este caracteristic unui climat umed si racoros, în tot timpul anului, si este ocupat de paduri de foioase (fag si stejar) si izolat de rasinoase (Pin negru). Profilul acestor soluri este bine dezvoltat atingând în unele locuri grosimi de 80-100 cm, iar uneori din cauza conditiilor locale si eroziunii apare izolat roca la zi.
5. Solurile brune acide si solurile podzolice feriiluviale (Bo, Bfe) fac tranzitia catre podsolurile humico-feriiluviale din etapa subalpin, desfasurându-se sub forma unui brâu relativ continuu între 1450 si 1600 m altitudine. Actualmente ele sunt situate sub paduri de fag dar înainte au fost paduri de molid. Profunzimea si permeabilitatea lor, precum si continutul redus de schelet au permis dezvoltarea fagului în bune conditii.
6. Soluri brune acide subalpine, podzoluri humico-feriiluviale si soluri brune podzolice feriiluviale (AB) apar ca un complex sub pajistile subalpine între 1600-1800 m altitudine fiind însotite de întelenire secundara. Pe ele întâlnim vegetatie de Pinus montana ssp. Mugo Juniperus Sibirica, Vaccinium Myrtillus si Vaccinium Vitis Idaea precum si pajisti subalpine cu Nardus Stricta, Festuca Supina, etc.
7. Podzolurile humico-feriiluviale si solurile podzolice brune feriiluviale (P) acopera versantii si culmea înalta din vestul si nordul bazinului Cernei la altitudinea de peste 1750 m pâna la vârfurile cele mai înalte din etajul alpin al masivului Godeanu si Oslea. Ele sunt caracteristice climatului umed si rece din zonele montane înalte, specifice subetajului molidului si jneapanului, dar se întâlnesc adesea sub pajisti alpine, unde relieful este mai putin fragmentat.
8. Rendzine (negre si brune), soluri brune si roca la zi sau format datorita aparitiei masive a calcarelor în bazinul inferior cu precadere versantul stâng tehnic, precum si în bazinul mijlociu si superior sub forma unor culmi înguste. Rendzinele apar în conditii de teren fragmentat pe culmi si versanti puternic si moderat înclinatii iar solurile brune la baza versantilor slab înclinati. Rendzinele sunt ocupate de tufarisuri si uneori de pasuni si fânete slab productive. Caracteristic pentru arealul acestui complex este aparitia frecventa a rocii la zi, respectiv a calcarelor sub forma de creste înguste, de abrupturi sau grohotisuri la baza versantilor puternic înclinati.
9. Solurile aluviale si aluviunile se întind ca sectoare mai largi în care s-au format lunci si terase. Cele mai mari suprafete sunt cuprinse între cheile Cernisoarei si confluenta cu Iovanu, la confluenta Cernei cu Balmosu, între confluentele cu Naiba si Valea Craiovei, între confluenta cu Bedina si Sapte Izvoare Calde si între Baile Herculane si confluenta cu Belareca. Ele sunt soluri cu un continut ridicat de substante nutritive fiind favorabile atât fânetilor cât si culturilor agricole, ceea ce a determinat fixarea unor asezari umane atât ca localitati cât si ca salase si conace însirate de-a lungul râului Cerna.